Condiţiile naturale prielnice de climă şi vegetaţie, bogata reţea hidrografică, bogăţiile subsolului, duc la concluzia că pe aceste meleaguri viaţa omenească a existat din timpuri străvechi.

În marginea oraşului au fost găsite obiecte de silex datând din paleoliticul superior, ca şi o imitaţie după o drahmă de tip Dyrrhachium, din perioada daco-romană.

Primii colonişti majoritari germani s-au stabilit în apropierea instalaţiei metalurgice, aşezarea constituind nucleul viitoarei localităţi Ferdinandsberg, apărută în anul 1807. Denumirea derivă, probabil, de la dealul cu acelaşi nume şi nu de la proprietarul coloniei (începând abia cu martie 1823), Ferdinand Hoffmann. Pentru că în anul 1805, Oţelul Roşu nu avea nici vatră, aceasta a fost cumpărată de la satul vecin, Mal, din izlazul lor cedându-se, pentru 200 de florinţi, o bună parte din sectorul Gai şi porţiunea cuprinsă între podul

Cele mai vechi mentiuni despre scolile de pe raza orasului Otelu-Rosu, apar in lucrarea istoricilor P.Radu si D.Onciulescu "Contributii la istoria dezvoltarii invatamantului din Banat" pag.265, 290, si 295: scoala germana triviala granicereasca din Ohaba-Bistra este amintita in statisticile habsburgice intre anii 1778-1787, scolile confesionale romanesti, din satul Mal si cea din satul Ciresa sunt mentionate in 1808 iar scoala confesionala germana din Ferdinandsberg este amintita la 1872.

Vatra localitatii actuale Otelu Rosu isi are atestarea istorica din cele mai vechi timpuri iar in ultimele secole fiind cunoscuta ca un important centru siderurgic al tarii. Situat intr-o zona economica dezvoltata in domeniul industriei grele, siderurgie si constructoare de masinii, dar si cu o natura generoasa, orasul se afla intr-o evolutie ce-l transforma pe zi ce trece, devenind o oaza moderna cu numeroase facilitati. Despre evenimente sau locuri se spune ca o imagine arata adevarul mai bine decat o mie de cuvinte. Ne face placere sa vedeti o parte dintre amintirile orasului Otelu Rosu si aspectul contemporan al locurilor de pe Valea Bistrei.